Ca două dealuri tinere ședeau așa cuminți, Sub pânza de-ebonită, ca un baldachin păgân, Lactei ca două cupe de zăpadă, împietriți, Sânii tăi săreau sub o privire de nebun. Și lung am mai privit, și vai! ce frământări – Din iazul lor albastru să gust aș fi dorit, De-aș fi scăpat în dânșii un voal de sărutări, Ca între două temple, odihnă-aș fi găsit! Erai așa frumoasă, căci tinerețea luase, Din sânul mamei tale fericirea bărbătească, Și acum, toată, în tine, fericirea mea aflase, Sub jartiera neagră unde să sălășluiască. Și dulci mi-erau visările când sânii tăi cereau, Ca două cupe tinere de vin, sezând pe masă, Privirea mea lunatică, ce sfinții blestemau, Căci soră tu erai celei ce-mi era mireasă.
sâmbătă, 31 mai 2025