- Simt uneori că sunt numai o pradă, Un cerb cu coarne lungi, bun de vânat, Și când nu e sezon, o cruciadă Pornește după mine,-s unicat. Simt uneori că ești o căprioară, Un ied cu botul fin, catifelat Și pentru vânători ești o comoară, Vor să te aibă ca trofeu, în pat, Dar lasă-i pe arcași să ne vâneze, Nu ne ating, ni-s îngerii complici, Cu noi pereții n-or să-și decoreze, Ei vor pieri, dar noi vom fi aici. - Aceşti nebuni deţinători de arme, Suspecţi de crimă, fals şi braconaj, N-au depăşit minusculele karme Şi doar lovind în noi îşi fac curaj. Hăitaşi banali şi fără nicio clasă Ne încolţesc avizi, în luminiş. Pierd timpul... Chiar nu văd că nu ne pasă Când mintea lor distrusă de haşiş Aleargă-n urma noastră? Câte mile Distanţă vor avea de străbătut, Cu sufletele negre, infertile - Iluzii rătăcite din trecut? Ioan Grigoraș & Liliana Trif Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă - Editura PIM Iași - 2016