Au plecat chiriaşii din mine preţul era prea mare pentru inima lor şi a celor fără inimă. Nu am suferit deloc, ai venit să locuieşti fără plată, în toate camerele ai pus dragoste şi spirit, ai deschis larg ferestrele spre cireşii în floare care te ademeneau cu miros. Eu am căzut în libertatea de expresie, mă înfuriam pe cuvinte şi loveam cu ele oamenii fără niciun Dumnezeu. Pe ceilalţi îi iubeam, credeau în ceva credeau şi în ei, le simţeam foamea de câine muncit cum răbdători molfăie oasele timpului cu carne cu tot şi-şi păzesc în orice condiţii teritoriul. Femeia care locuieşte-n mine capătă aură în ochii lor sticloşi de prietenie. Atunci când mă-ntunec de supărare, plouă mărunt în gândurile răvăşite, fiecare îşi caută locul şi visează universul albastru.
miercuri, 30 iulie 2025