În cartierul meu ies la promenadă oameni bătrâni cu animale bătrâne fiecare are povestea-de teatru uitat în locuri din care copii au plecat nimic nu mai este binar din binar cifra unu sună strident și fatal un om singur la televizor un om singur la tomberon un om singur în vagon un om singur pieton realitatea de fiecare seară când liniștea nopții omoară mai trece o salvare care strigă adunarea în spitale de sticlă locul unde povestesc despre viață discutând despre reforma în piață nu vor prinde nimic din ce vor mulțumiți cu povești de televizor cozi la medicamente surogat speranțele căzute de mult la pat în cartierul meu de mult uitat normalitatea are miros de mat în care timpul pare alterat chiar de este ascuns în splendoare realitatea stă ascunsă și doare nimeni nu știe când moare un om auzi doar un urlet de câine-urlet de om!
sâmbătă, 31 mai 2025