nu-ţi fă iluzii timpul trece chiar dacă ceasul s-a oprit demult nu i-am schimbat bateriile dar parcă l-am auzit sunând azi dimineaţă şi cu un gest disperat l-am aruncat prin fereastra închisă te-ai putea gândi că s-au făcut ţăndări timpul ceasul geamul le văd suspendate de perete semn că m-am trezit cu un secol mai târziu decât eram programată te caut ştiind că faci parte din viaţa mea din cea trecută din cea viitoare înfăşurat de trupul meu o nouă şi sidefie epidermă prin care trec fluturi oranj am uitat cum se rostesc silabele cuvintele tu mi te prelingi pe buze dulce ca otrava tentaţiei ceasul s-a oprit oare timpul *** ne-am unit buzele și inimile noastre s-au transformat în sărut perpetuum mobile cât coloana infinitului degeaba acuză unii că sfidăm legile universului pentru noi nu sunt porți închise simt uneori pașii tăi cum îmi colindă sufletul de-o veșnicie și ceva de când incașii colorau cerul din machu picchu și aztecii primeau oaspeți intergalactici am fost programați să ne tipărim destinul cu aceleași rune uneori colorate în albastru alteori dulci ca fructul sânului dezbrăcat de prefață într-un etern prezent de parcă după dansul fluturilor îmbătați de ambrozie și silabele trupului tău impregnate în epiderma mea ar mai conta ploaia vântul ceasul cu limbile bălăngănind după dulceața păcatului venusian ucide timpul pentru noi liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025