Zici cǎ ţi-a venit Şi ţie Sǎ gândeşti la mersul ţǎrii Care este învolburat Precum valurile mǎrii? Şi dacǎ gândeşti Acu, Cǎutând în sensul vieţii Ceea ce-ţi plǎcu, Te întreb: Ai gǎsit ce cǎutai Pe tǎrâmul ,,pieţii”? De eşti sceptic Ca Montaigne, E prilej sǎ te-admirǎm Repede Şi Fain. Irosind un sfat Amu, Ce sfârşeşte emblematic Între da şi nu, Vrei cumva sǎ îmi dai ştire Cǎ am scrisul fragmentar? Urmǎreşte-mǎ-n gândire Şi-ai sǎ-ţi faci şi ţie-un dar. ( Unui amic grijuliu. )