Uşoare sunt vieţile multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Şi-n orice zi le-apare aurora… Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost şi eu din rândul acelora, De-mi eşti şi mie ce le eşti altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorţirii, Deşarta-mi viaţă semăna cu spuma Şi orb eram la farmecele firii… Deodată te văzui… o clipă numai Simţii adânc amarul omenirii… Şi iată că-l cunosc întreg acuma.
