Utopie

Întru această fericire nesfârșită
O, rătăcirea mea minoritară
Cresc zarzării și ghimpii și-i lăsară
În limba mea amară și coclită.

Să ne ferim și ochii de risipă
Închiși, cu mâinile pe piept, să-i ținem
Și chiar suflarea oarbă s-o reținem
Când construim această lume-n pripă.