Vă rog

Vă rog, priviți spre mine,
nu-mi ignoraţi mâna întinsă, chiar de-i uscată
de timp şi tăcere,
nu mă judecați, nu cer de pomană,
vreau doar să-mi împrumutați un braţ de iubire
și-un zâmbet,
cât să trec iarna asta
păgână.

Am nevoie de căldura unui singur cuvânt
pentru a călători fără frică
printre nămeţii așternuți prea devreme,
vreau să ajung acolo unde stelele nu apun niciodată
și verdele-și cântă veșnicia
din frunză.

Încălziți-mi pasul să pot urca ultima treaptă spre eternitate
şi voi descânta clipa să vă cruțe lumina
gândului ce viseză-n culorile curcubeului,
apoi am să las la ușa voastră
urma inimii mele.