Văd drumul vieţii noastre Văd uneori pe-albastrul cer, cum norii se oglindesc perfect pe frunzele-ngheţate, cum piscu-nzăpezit îmbraţişează zorii şi cum zăpezi din cer de soare sunt vegheate. Văd drumul şerpuind printre coline albe, pe care talpa noastră, de vise purtătoare, le duce aşezate, pe umeri laţi, în tolbe şi care vieţii noastre îi e mereu datoare.