Suntem păstrătorii de tradiţii şi datini? Noi suntem creştinii timpului prezent? Am uitat de cruce, am uitat de patimi Îmbrăcând credinţa într-un nou concept. Pe Golgote proprii urcăm spre Cetate Şi ne credem soarta ca fiind prea grea, Dar uităm povara păcatelor toate Cărate de Domnul, izbăvind lumea. Sunt valori în lume fără de păcate Ce ridică lumea către un Destin Noi având puterea de-aL sluji în toate Vom răzbi prin vremuri pline de pelin. Să trăim prezentul privind spre trecuturi Să trăim trecutul uitând de prezent Regăsind credinţa fără de rebuturi Dăruim iubirea fără de patent. Este Învierea speranţelor toate Clădite pe jertfă, sădite în noi Căci având simbolul în creştinătate Vom culege pace uitând de război.