Valsul mirilor de-argint Încărcat cu armonie Cântul zburdă în cetate, Mirii calcă pe covorul Vrăjit de divinitate. Ritmul Dunării Albastre Îi îmbracă-n catifea, Valsu-n har îi unduește, Plutesc ca fulgii de nea, Pașii prind scântei pe tălpi Doruri noi vor să aline, Le vibrează-n șoaptă taine, Fericiri și vechi suspine, Se cuprind și se desprind, Își pun rime în fandări, Fascinați de trup și grații Se resorb adeseori. Noaptea blândă îi surprinde ! Chiar pe ringul ei de stele Se-nvârtesc în piruete Croșetate în dantele. Zeii dansului sălbatic Stârnesc briza când oftează, Se înlănțuiesc cu cerul Și valsează... și dansează...!