A fost o atingere fină, Urmată de-atingeri de gând Și vise, apoi, ca și când Veneau cu aceeași lumină Și-n toate-mi erai o plutire De înger pe aripi de dor, În toate și covârșitor, Eram cucerit de iubire. Iar tu, coborându-mi din vise, Veneai să mă prinzi în priviri Și-n brațe-ncepând biruiri A porților încă închise. Pășeai prin tărâmul în care Un suflet, al meu, aștepta Pe-aceea ce-n el va putea Să fie ca valul în mare, Să-l scoată din pacea adâncă, Din crezul de vânt muritor, Să-l facă un gând visător, Cioplind nemurirea-i în stâncă.
sâmbătă, 31 mai 2025