De soarta împraștiat pe drumurile vieții Am cunoscut și fete și femei, Ce cu dorința în ochi cerșeau iubire, Sperând la dragoste și mângâieri În miez de noapte, pe alei. Ca niște doamne, așa spuneau, Având pretenții de regine Crezând că viața asta scurtă E un pocal de fericire. Din când în când, din valuri de iubire, Un înger de femeie apărea, Vorbind încet, șoptindu-mi la ureche Cuvinte alese și gânduri neștiute, Facându-mă să stau în loc o vreme Cu ochii ațintiți pe chipul ei. Dar neștiind ce să aleg, Cu gândul că-i o glumă a vieții, Mă arunca în valuri și mă întreba De țin la ea, de-o vreau, de o iubesc... Am spus odată că țin la ea Iar altă dat' am spus că o doresc, Niciun raspuns, probabil Așteaptă să îi spun că o iubesc.