Valuri de vânt izbesc în fruntea toamnei Și stropi de nostalgii pe fruntea doamnei, Ce plimbă amintiri pe-alei din suflet, Preling tristeți pe chipu-i desuet. În răsuflarea ultimă, o frunză Încearcă să-ncălzească o buburuză, Dar vlagă nu mai are și-n cădere Ajunge-n calea doamnei, fără vrere. Se uită doamna tristă la picioare Și vede-n frunză viața… „Vrea să zboare Micuța vietate efemeră… Să mai trăiască ea încă mai speră!” O ia în palmă și își strânge mâna, Tristețea își desface-ncet cununa Și pașii repezi cântă a speranță Căci se mai poate continua o viață. Ajunsă în căsuța călduroasă, Bătrâna doamnă iar e bucuroasă… Deschide palma și pune pe-o floare Speranța vie-a vieții de sub soare!
sâmbătă, 31 mai 2025