La orizont-departe-fulgere fără glas zvâcnesc din când în cand ca niște lungi picioare de păianjen-smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâu și cantec de lăcuste. În soare spicele își âin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un greier.
sâmbătă, 19 aprilie 2025