Vara

Îşi aruncă teiul, creanga,
Tocmai în fereastra mea..
Oilor, le-ascult talanga:
- Un ecou pe-o rămurea..
Teiul, bătrân de visare
Atipeste-ncetisor
Fluturii cântă pe-o floare
De iubire şi de dor
Lângă streaşina de casă
Cuibul, şi-a făcut de zor
Vrăbiuţa drăgălaşă
Ciripind încetişor...
Şi te laudă pe Tine
Că dai hrana puilor!

Iar pe luncă la izvoare
Printre sălcii şi arini,
Inima, în zbor spre Soare-I
Cântă pentru Cel Divin
-"O, Parinte-al Îndurării..
Pentru Harul Tău de sus,
Pentru viaţa dăruită
Prin Jertfirea lui Isus,
Astăzi, Doamne-nchinaciune,
Îţi aduc.. şi-ţi mulţumesc
Că ai plans in rugaciune
pentru omul cel firesc...
Iar la ceruri când în Slavă
Voi ajunge... negreşit,
Îţi voi mulţumi Părinte,
Că aici mi-ai dăruit,
Nu o vară.. ci mult soare
În suflet..căci m-ai iubit!

Vara-mi bate la fereastră
Precum teiul aţipit:
-"mă primiţi în casa voastră
Pe la voi, iar am venit..
Nu vreau ca să mut hotare
De-anotimpuri, înspre cer,
Vreau o dulce sărutare
Ca să-mi daţi.. şi să nu pier,
Precum florile-n grădină
Când apusul se iveşte
Strălucesc flori în lumină
Atunci când Cerul vorbeşte:

"Fiecare iarnă, vară,
Toamnă, de pe-acest pământ,
Au în suflet primăvară
Îmbrăcată-n alt veştmânt..
Fiecare-şi are rostul
Ei, după al Meu, Cuvânt
Le trimit din cer, la tine
Să fii bucuros, oricând!
Cât va fi cerul, pământul
Şi cât omul va trăi,
Eu nu-mi voi schimba Cuvântul..
Ci etern va dăinui!"