Pe misticele coline arămii Focuri aprinse la poalele Pădurii roşii de arțari Mistuie hăţișurile. Și floarea melancoliei Din tufișuri și ruguri Sălbatice și prăfuite De polenul auriu al amiezii Ca o pojghiță de polei Se alipește luminos Pe cocoaşa colinelor. In arțari seve edulcorante Se decantează din lumina Fluidă a verii indiene. Sub ruguri uscate de mure Viperele se împletesc Ca un șomoiog de fermoare. Păsările picotesc a somn Pe crengile noduroase Și razele soarelui de amiază Cu degetele subțiri Desenează fantome galbene Pe coroanele arborilor. Din adâncurile fiinţei Vin deasupra anguasele Ca niște rafale de vânt. Și din neliniștea văzduhului Totemurile triburilor ancestrale Presimt că în savane toamna Se apropie de echinocțiu.
sâmbătă, 31 mai 2025