Dunia Pălăngeanu Vara ,vară ,ai plecat Calc pe ulița din sat parcă drumul l-am uitat și mă-mpiedic de-un ciuline ce se uită trist la mine după umbra tremurată și vara de altă dată după umbra cea subțire parcă e oftat de mire după umbra scuturată dulce ca glasul de fată risipit prin vii mai sus culese pân la apus în coșnița de nuiele unde strugurele geme strâns de ugerul zemos slobozind vinul vârtos. Vară ,vară,ai plecat, ți-a rămas basmaua-n sat cu florile ofilite și salbele priponite.