Ce ştiţi voi despre mine ce ştiţi voi despre mine ştii tu cine sunt eu când m-am desprins din aripa îngerului cum am zburat când am căzut cum m-am rostogolit Pietrele templelor peste care zboară păsări mute şi păianjenii ţes pânze reci nu înţeleg povestea şi voi, ce ştiţi voi despre mine Lâncezire, ca o mlaştină tăcută se opresc sunetele ca ascunse şi voi râdeţi, măşti schimonosite în zâmbete-ngheţate ce ştiţi voi despre mine Sunt un actor căzut pe o scenă mişcătoare ca o mare de la Hamlet până la bătrânul care trage cortina ce-a mai rămas din mine ce ştiţi voi Tăcut se scutură apusul ca stropii de ploaie furişându-se reci Îngerul şi Demonul care dorm în mine înfig fierăstrăul în trupul copacului între da şi nu, mai adânc cu fiecare respiraţie povestea copacului se scrie scrâşnind din dinţi de la stânga la dreapta de la dreapta la stânga la stânga la dreapta la dreapta la stânga până când retezat copacul cade din picioare. Lama zimţată din dinţii fierăstrăului, spuneţi voi, e poezie. Deci poezia a doborât copacul. Se moare din prea multă poezie. Ce ştiţi voi despre mine... Mere rotunde, dulci-parfumate stau aşezate-n fereastră clipind cu tihnă-n lumină. Sunt fructele copacului doborât din prea multă poezie. Nu ştiţi nimic despre mine.