în această lună atât de verde ţi-ai dilatat conturul prin care îţi respir absenţa porţi cu tine tot ce-i al meu mi-ai lăsat doar substanţa în care ţi-ai inscripţionat iubirea aici se află chipul tău adevărat cu nopţi şi zile pictate în verde şi roşu când vătafi de himere cochetam cu apusul gata să se împlinească în această lună atât de verde te-ai aşezat să asculţi cum cresc rădăcinile ca nişte gânduri mustind de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc o retină cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de ştire surparea tu sapi egal înainte egal înapoi porţi după tine tot ce e al tău şi al morţii pe partea cealalat e răsăritul sau pivniţa masacrul speranţelor tale
sâmbătă, 31 mai 2025