Mestecenii învie din ruine, Muguri plesnesc spre cer în aer ud Și parcă frunzele tresar în mine În nebunia verdelui cel crud. Inele în copaci precum profeții, Concentric așteptând în bătături, Visau în iarnă-ntoarcerea verdeții Venite-a treia zi după scripturi. Așa a fost și luminoasa liră Acorduri culegând de prin grădini Compuse-un lied când crengile se miră Că viața are încă rădăcini. Mă înfior când firea nu se pierde, Speranțe noi simt cum înmuguresc, Albii copaci se-acoperă de verde Și tandru mă îndeamnă să zâmbesc.