Verii

Doamnă vară, dragă maică
Îți primesc cu bucurie
Puișorii de drăgaică,
Stelele de poezie,

Cu văzduhul de ienupăr,
Unde argintii de sălcii,
Picăturile de nufăr
Încrestate-n apa păcii,

Clopoței și margarete,
Codrul, lunca-n înflorire
C-am pierdut orice regrete
Într-o rugă de Iubire.

La izvorul ce cuvinte
Mai doinește în română
Îmi pierd calculul din minte
Vrând aici ca să rămână.

Inima să-mi fie largă
Căci va fi așa frumoasă
Ca și tine, mumă dragă,
Cu o vreme drăgăstoasă.

Ca să fiu măcar alături
Cu bobi străvezii de perlă
Cât o gâză-n goruneturi,
Notă-n glas duios de mierlă.

Mic de tot să nu mă aibă
Nici un văz trufaș de stană,
Pic de aur viu în iarbă
Puișor de sânziană.
Victor Bragagiu