- Spune-mi, te rog, în câteva cuvinte, Cum mă visezi, când vreau să-ți desenez Pe glezna stângă, să-ți aduci aminte, Versuri cu rimă-n haine ecosez, Cum mă privești când talpa ți-o alintă Buzele mele definind destinul Şi savurez de la pervaz spre plintă Picior după picior, acvamarinul, Cum mă îmbeți cu mâna fermecată Când te sărut în palmele-amândouă Şi între noi nu-i loc de vreo erată, Chiar dacă e caniculă sau plouă. - E-atât de simplu să-ţi răspund, iubite, Deşi obrajii-mi ard când mă priveşti, Dar uneori mă-mpiedic în cuvinte, Aşa că taci, să nu mă dojeneşti. E timpul scurt, nu-mi cere explicaţii, Mai bine să-mplinim acest destin, Pe trup vei descifra ce conotaţii Ascund sub sânii mici şi clandestin Să vii la mine-n fiecare seară, Luceafărul ce-mi intră în iatac, Răscumpărând un strop de primăvară. Vrei să-ţi mai spun? Învaţă-mă să tac! Ioan Grigoraș & Liliana Trif