E sigur că doar timpul este Cel ce transformă în poveste Versuri cântate-n poezie Precum și pe cel ce le scrie... Doar fământarea ce e-n cuget, În inimă, dar și în suflet Se-așterne încet ca adierea Pe fruntea dar și în privirea Celui ales și plăsmuiește În gânduri, versuri de poveste. Poetul, singur cu hârtia, Înfruntă-n versuri veșnicia Căci numai el știe că harul Îl are ca să facă darul Celor ce vor ca să-l primească: Versuri cu dragoste cerească.