îmi era atîta de rușine că te iubesc încît mă ascundeam în pivnițe adînci după cîte un butoi vechi scîncind încet să nu audă nimeni să nu afle nimeni despre vraja care mă izbise din senin, fără ca eu să am vreme să îmi țin respirația măcar acum, după ce, împleticit, am trecut prin viața mea fără să o înțeleg, acum îți pot întinde scrisorile nescrise atunci, acum pot, în oglinzile nostalgiei, să te privesc drept în față
sâmbătă, 19 aprilie 2025