Iar citesc pe cer de noapte Din cuvintele de astre În parfum de mere coapte Și sclipiri de raze-albastre. Ascultând din melodia Liniștirii de pe unde Când răsare veșnicia Peste treceri de secunde. Calea Robilor de-o taie Curmeziș de curgeri blânde Și desculții pași înmoaie Lin prin valuri fremătânde. Crai-Nou vela și-o presară Slobozită de catarge, Ea se-mprăștie ușoară Ceață de-aur peste margini. Poezia ce se scrise În imaginea măreață O-nțeleg ușor cu vise Toate-n litere de viață. Strofele ei mă încântă Amețit fiind de rimă Și o atmosferă sfântă Sună-n zicere sublimă. Nu-ndrăznesc ca să nu-mi placă Viersuirea fără haturi Pot îmbrățișa doar lacom Măreția din înalturi. Apoi în patrulatere Foi de-album de amintire Să le-adun cât pot a cere Încântări în mulțumire. Frumusețea mi se dete Fără seamăn, fără plată Ca să nu se mai repete Cât voi viețui vreodată. Dar la marginea de spații Vor fi iarăși să se nască Minunate inspirații Sufletu-mi să le citească. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025