Veșnicie

Veșnicie

Când peste lumea murindă cădea-va cortina
și n-o mai fi timpul și nici veșnicia,
de n-o mai fi nimeni să aprindă lumina,
va rămâne scânteia ce-a aprins poezia!

De  nimic n-o rămâne, nici măcar amintirea,
pentru că tot ce există deja va fi șters,
v-a mai fi un suspin să cânte iubirea,
o lacrimă caldă ce va naște un vers!