Veşti

- Te rog, iubite, mai trimite-mi veşti
La miezul nopţii, spune-mi despre tine,
Ce fus orar e-n lumea-n care eşti,
Cum trece timpul-n lipsa mea? Ţi-e bine?

Ce anotimpuri se succed şi cum
Te scuturi de aducerile-aminte
Când, milimetric, eu măsor pe drum
Distanţa dintre linişti şi cuvinte?

Ce fantezii brodezi pe depărtări
Ca să-mi aducă paşii mai aproape?
Tu poţi uita acele-mbrăţişări,
Sărutu-acela ultim de pe pleoape?

- Iubita mea, îţi scriu pe-un colţ de nor
Să ştii că noaptea-i rece fără tine,
Emoţiile stau la semafor,
Doar stelele coboară să m-aline.

E-acelaşi anotimp în care noi
Am împletit iubiri şi jurăminte,
Iar prin poeme, când desculţi, când goi,
Ne-am întâlnit, dincolo de cuvinte.

Aş vrea să-ţi spun că-n pieptul meu trăieşti
Şi mâna ta pe buze-alunecând
O simt şi-acum, deci mă întreb, ce veşti
Să-ţi mai trimit când sol mi-e orice gând?

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Din volumul Din paradisul aproape pierdut  -
Editura PIM Iași - 2015