Sădesc eperanţe şi-mi ucid mâhnirea, lumea toată mă urmează; iradiez numai iubire şi aştept o mulţumire, refuzul ei mă derutează. Pentru o dragoste mare, demonică, cântă toţi greierii în livadă; boema mea sardonică îşi consumă viaţa ca o pradă. Aş putea cu primul fluture, pentru zborul lui aiurit să mă bat; parcă vara asta şi-a făcut de cap, a dat foc la câmpie şi la sat. Drumurile toate se pierd în depărtare, numai canicula se lefăieşte; de ce omenii îmbătrânesc în agitare şi una simt şi alta îndrăgeşte?!
sâmbătă, 31 mai 2025