Viața ca pe o poezie

- Trec ani-n zbor, o coală de hârtie
Simt că e viața noastră uneori
(Scrie pe ea aldin „Memento mori”),
Hai s-o trăim ca pe o poezie

Și poate vom renaște-n altă lume
Ca ramuri împletite într-un vers
Continuând al dragostei demers
Că ne-am făcut din asta un renume!

Trec ani-n zbor, dar lângă tine-s verde,
Nu mă strivește-al timpului bocanc,
O scriu adeseori, ți-o spun și franc,
La pieptul tău secunda nu se pierde!

- Trec ani la rând, cum trec prin defileul
De foc al vieţii noastre râuri reci,
Şi ca-ntr-un joc, atunci când vii şi pleci,
Îmi pare tot mai cunoscut clişeul,

Dar ştiu că într-o zi o să-mi rămână
Definitiv, pe inimă peceţi,
Voi cere timp destul să mă înveţi
Că nu-i târziu să-nvingem, mână-n mână,

Distanţele şi anii care-şi varsă
Între noi doi neliniştile reci,
Şi-o să rămâi în carnea mea pe veci,
Cum timpul face veşnic cale-ntoarsă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif