are sânge de dinozaur şi ochi cameleonici iubitule mi-ai spus în după amiaza big-bangului meu râzând lipită de cel mai înalt nuc din univers eu n-am înţeles şi nici nu puteam să privesc prea adânc în mine pe când sânii tăi tremurau seminuzi iar pe umerii-ţi rafaelici soarele curgea până pe buzele îndoliate după un sărut primordial neuronii mi se amestecaseră inepuizabilo cu spermatozoizii supravieţuitori epidemiei mondiale de depresie şi filozofia trupului tău era mult mai interesantă decât orice altă înţelepciune acum scormonind amintiri prin ploaia sfârşitului amestecând aleatoriu universurile alternative din mintea mea colapsată mă tot întreb retoric iubito cui ar trebui să mă donez dacă te-am pierdut iremediabil zoologilor sau psihiatrilor?