noapte de noapte mă uit spre fereastra unui tren ce n-a oprit de multă vreme în gara în care aştept e un tren fără călători viaţa mea depinde de el şi de ultima sa oprire din ziua în care mama m-a învăţat să respir şi să consum puţin câte puţin din timpul meu (e singurul lucru pe care-l ştiu despre mama) mi-am pregătit valiza pentru un drum lung mi-am luat ustensilele de ras fotografia de familie de pe noptieră câte ceva de-ale gurii costumul cel nou păstrat de la botezul fiicei mele am tras jaluzelele am stins lumina şi gazul cheia am lăsat-o sub preş ştiu că trenul va opri o singură dată în gara din care n-a mai plecat nimeni niciodată mi-e frică şuierul prelung al trenului se aude până târziu în mine apoi tăcere...
sâmbătă, 31 mai 2025