(Puterea femeii) m-am întors ca să-ți spun conturul inimii mele nu se ia cu palmele goale de vise tăcerea nu poate dormi în arbori sefira hărăzită de întâiul gând fără ca somnul timpului să-i vindece rănile am ordonat în efigii suite de îngeri să-ţi parcurgă meridianele să-ţi coasă irişi de papilele gustative cupa graalului să n-o mai confuzi cu paharul cu lapte cafeaua amară a prezentului am îndulcit-o cu o ceremonie de nuntă între atrii am rănit gura stelei cu un paradis crestat în pomul cunoaşterii m-am întors smerită în mine nara tremură privirea ta umflă corzile trupului meu de femeie când mă îndrept spre tine legănând spaţiul în şolduri aşteptare filigranată cu pârguri tatuează ispite la intersecţia tuturor pulsiunilor ca să poţi acorda universul polarizează mâna de înger o cădere în lumină îmi conduce aripa când deschid cale imperială pe aerodromul inimii ţie nu-ţi va rămâne decât să îngenunchezi şi să laşi rugăciunea să curgă!
sâmbătă, 31 mai 2025