Vicleana primăvară Mirări au izbucnit din ochii mei cei verzi, când am trecut privirea peste iarba udă, vicleana primăvară, de nu-ţi vine să crezi, schimbat-a păpădia cu puf albit, în nudă. Atâta ploaie rece, căzut-a peste flori şi-atâta vânt vânat-a petale colorate, încât, toţi norii-mi par nebuni supărători, ce umblă goi de minte, cu piepturi decorate. Le-aş spune să mai plece, cu tot cu primăvară, că au făcut prăpăd pe câmpul meu cel verde, a dispărut tot albul din floarea ce-o udară şi păpădia-floare, tot puful alb şi-l pierde!