Vase vechi, în suflet coapte cu migală de-artizan, cuarț de zori și sori de noapte strălucesc nepământean. Iar scânteia lor prin mine scapără din gând în gând și ascult pe vechi ruine vii ceramici murmurând, ce-n hipnotice modele Universul răscolesc, înfrățind la Car cu stele bourul moldovenesc. Parcă sunt pătruns de luturi ce mă-mbie centrifug, ca să port aripi de fluturi pe dogoarea unui rug. Să mă contopesc genunii prin agrarul Cucuteni, unde rădăcini gorunii scot sub cerul de poieni.