Vină cumplitul tărăboi! ... Ne pregătim de-apocalipsă?! Prea mulți cu creiere istețe Precum găinile-n cotețe Cotcodăcesc ideea fixă, Că vor veni vremuri mărețe, Când vor coborî din cer Balauri cu gheare ascuțite, Monștri cu dinți de oțel, Zei cu inimi împiretrite, Călăreți pe cai de foc, Ori purtători de boli urâte, Vulturi cu sânge pe cioc, Vijelii de ploi și vânt Vor izbucni pe pământ, Vor seca apele toate, Va seca și sânul mumii, Va fi jale, va fi moarte, Căci va veni sfârșitul lumii! ... Vină cumplitul tărăboi, Nici nu vreau să se amâne, Ce ne va privi pe noi? Noi românii, vom rămâne, Că-n lume, biata noastră turmă, De-i zicem nație română, Suntem în țara ca o stână Cu sute de ani în urmă! ... Noi, care-am ucis misterul Călcând orice jurământ, Vom rămâne pe pământ, Că nu ne primește cerul! ... Ce poate să facă-n cer Un popor ca vai de el Dresat să tacă și să-ndure? Să-nvețe îngerii să-njure?!