au împins piatra e-atât de-ntuneric dezbrăcat de viață ca voi să credeți cu pânzele morții înfășurat trăiesc veșnicia el nu mai vine sunt colb sub tălpile lui smochin blestemat crește în locul meu pe buze vorba-i ucisă și visul nisip în urmă lacrimi pierdute mort mi-au rămas amintirile voastre un suflet rănit care-așteaptă din lutul uscat o voce să-l strige Lazăr vino afară
sâmbătă, 31 mai 2025