Vino Doamne și ne scapă de aceste minți nebune

Vino Doamne și ne scapă de aceste minți nebune
...
Dusă-i țara asta toată cu-a ei vise-ntunecate,
Românul nu se ascunde de al lumii zbucium van,
Timpu-și uită disperarea înghițind an după an,
Țara doarme și în somn visele-i miros a moarte!
...
Totu-i un veșmânt de gală peste-a țării urâciune,
Cocoțați pe tronul țării, mârâie-ntre ei stăpânii,
Vino Doamne și ne scapă de aceste minți nebune
Și deschide-ne o poartă pe unde s-alungăm nebunii!
...
S-a strâns praful peste vremea care odihnește regii,
Regii-aceia din vechime ce-au pus țării temelie,
Țara care astăzi piere în umbra fărădelegii,
Vino Doamne, scapă țara din ultima ei bătălie!
...
Azi românul e mai singur decât a fost el vreodată,
S-a lepădat de Dumnezeu și-a-ntors spatele spre cer,
Nicio cârjă nu-l mai ține, nicio cruce nu-l mai iartă,
Rătăcit de calea dreaptă și-a pierdut orice reper!
...
Țara-i dusă azi în lanțuri  către-ntunecata zare,
Neamul și-a pierdut lumina și nu vede drumul drept,
Înțelepciunea din vechime e îngropată în uitare,
Iar la putere-i impostorul cu ifose de înțelept!
...
Azi fărădelegea-i lege și anormalul e normal,
Vulturii smulg hălci de carne din trupul țării muribunde,
Bezna se lasă peste țară și-orice speranță-i în zadar,
Iar de-al lumii zbucium van românul nu se ascunde!
...
Totu-i un veșmânt de gală peste-a țării urâciune,
Cocoțați pe tronul țării, mârâie-ntre ei stăpânii,
Vino Doamne și ne scapă de aceste minți nebune
Și deschide-ne o poartă pe unde s-alungăm nebunii!