Culori înăbușă culoare Și cerul izgonește nori, În trista, gingașa ninsoare Sună ecouri de viori. Se prăbușesc file din freamăt Pe amețelile de vânt Împrăștiindu-și scurtul geamăt În curgeri viorii de cânt. Și mă acapără cascada De note-n țipăt de alean De parcă-și sfârtecă balada Iar Porumbescu Ciprian. Mă doare-n suflet ca o vină Această muzică de plâns - De ce în jur e doar lumină, Însă în mine nu a nins? Ca vise cârdurile zboară, Oftez durerea-n urma lor Precum aș fi și eu vioară Și sunete mă dor... mă dor... Știu până-n ultim pic de sânge Nu e nimic înspre deșert, De ce dar muzica îmi plânge Ca și la ultimul concert? Și-mi rog o inimă obtuză Ce-ar bate cum i s-ar cădea Când cade fiecare frunză O notă nouă-n struna mea. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025