Vis...

Mă cuprindeai timid în braţe, 
mă sărutai, mă dezmierdai 
şi îmi şopteai cuvinte tandre, 
cuprins de vrajă îmi zâmbeai. 

Eu m-am lipit uşor de tine, 
cu un sărut te-am răsfăţat, 
eram doar noi la ţărmul mării 
şi briza adia spre larg.

Se-ntunecase orizontu-n zare 
şi într-o clipă am văzut,
cum luna-n nori a dispărut 
luând cu sine marea.

Sinistru totul îmi părea…
dune, nisipuri mişcătoare 
şi pescăruşii-n zbor gemeau
nemaigăsindu-şi de mâncare.

Deodată însă m-am trezit 
în dormitorul însorit,
de la Hotelul “Comandor”,
având în faţă marea... 

Verde ca jadu-i Marea Neagră, 
valurile-s creste de spumă albă,
cu alge şi cochilii împodobiţi
acasa ne-ntoarcem bronzaţi, fericiţi.