Vis

Să te sărut, în fulg de nea m-am transformat în vis,
Că ești sublimă, îmi spunea ceva din paradis,
Apoi spuneai că mă iubești cum te iubesc și eu;
Era ceva ca din povești, ceva plăcut și greu.

Plăcut ca dragostea dintâi ce n-are-asemănare
Și greu ca focul ce întâi te pârjole și doare
Căci n-ar fi fost nici o urgie decât să mă trezesc
Iar lângă mine să nu fie trupu-ți dumnezeiesc.

Sărutu-ți dulce l-am gustat cu patimă și dor
Tu ai gemut căci ți-am mușcat din fraga buzelor.
Și ne-am iubit cum numai noi putem să ne iubim
Și îngerii doi câte doi ne-nvață să plutim

În Eden, unde ne-am cazat pentru un mic sejur
Apartamentu-i mobilat fără nici un cusur
Numai deșteptătorul sună și iată mă trezesc
Afară este lună, tu dormi, eu te iubesc.