M-am logodit cu Infinitul, Boțul de tin-ajunge stea; Îl rog pe Dânsul să îmi dea, Un vis, colțul de Rai - Cuvântul. Magia lui să îmi deschidă O lume cu trăiri celeste, Unde nimic e fără veste, Eu să fiu zână, ori silfidă. Să îmi deschid-a Lui magie, Un Cosmos fără de mistere, Unde nimic, în veci nu piere ... Sunet, culori, splendori - o feerie. ................................................ O, cosmică împreunare! O, vis ce-ades mă urmărești, Mă prinzi în lumi ce le zideşti ... În vers adorm, ca o chemare. ................................................ În lumea asta mi-aș lăsa bocancii - Murdari de glodu-ntunecat, Să intru fără de păcat ... - Sunt negri și cârpiți - săracii. Pe pat de vers să mă las moale, Să înfloresc din sărăcie, O flacără de mac ce-nvie, Se unduie-n lumin-agale. În vis m-afund, mă las, plutesc ... E-un dor nebun de început, Să fac ce-n timp nu am putut, Și n-am 'drăznit nici să gândesc ... Un colț de Rai, cuvântul, altul, visul, În intervalul timpului cu paranteze, Din lumea prinsă-n teze și-antiteze, Eu fug să mângâi necuprinsul. ............................................... O, cosmică împreunare! O, vis ce-ades mă urmărești, Mă prinzi în lumi ce le zideşti ... În vers adorm, ca o chemare. Mara Emerraldi 11 august 2020
miercuri, 16 iulie 2025