Vis de Crăciun
sâmbătă, 31 mai 2025
Arde focu’-ncet în vatră
Și aruncă-n jur scântei,
Mama toarce fir pe roată,
Noi dormim în poala ei.

Luna scapătă-n ferestre
Pe sprâncene de argint,
Pregătind întreg pământul,
De venirea Celui Sfânt.

O poveste se deșiră
Tainică precum un vis,
Despre magii din vechime,
Și de Mesia cel promis. 

...Și de steaua ce-i trimisă
Să le lumineze lor,
Calea către împăratul,
Ce se naște-ntr-un pridvor.

Dar de aur și de smirnă
Cu smerenie-i aduc Lui
Și vestesc întregii lumi,
Azi,  venirea Fiului.

Cerul își revarsă mila
De atunci și până-n veci
Și trezește iar la viață,
Ale noastre inimi reci.

Câte-o geană de lumină
Ni se-așterne blând pe față,
Iar odaia o inundă,
Până-n prag de dimineață.

Printre dezmierdări suave
Glasul maicii-l auzim,
Cum ne-ndeamnă și ne cheamă,
Pe Hristos azi să-l cinstim!