Întins pe-o laviță-n odaie, Privesc la dansul flăcării din foc, Și-n jocul de lumini și umbre, Furiș, la pieptu-mi îți faci loc. Te furișezi, tiptil, în suflet Și-mi pare-o clipă că visez, Când ale tale lacrimi calde, Blând mă-nvelesc, ca un botez. Cu sărutări dezmiardă-mi gura, Și-n focul aprigei dorinți, Trezește-mi inima, ce doarme, Pe-altarul patimii fierbinți. Ferește-mi de pe frunte vremea, Și bătrânețea s-o alungi, Din pletele-mi, ce duc argintul, Iar, de pe chip, brazdele lungi. Răpus de-a timpului mișcare, În trup, încet, resimt fiori, Înlănțuit de brațe albe, Adorm cu tine până-n zori. În visul nopții mă mângâie, Cu palme moi de catifea, Și-n tâmple sângele să-mi urce, De dragul tău, iubita mea!
sâmbătă, 31 mai 2025