În seara-n care te-am zărit, Un aer cu miresme noi Urca spre cerul dintre ploi, De-albastrul său ademenit. Se-ntuneca, deja, iar eu, Simțeam în el parfum de flori Plutind spre norii călători Odată cu suspinul meu. L-ai auzit și te-ai oprit, Iar ochii tăi mi-au spus ceva Prin strălucirea ce-a șoptit: Te recunosc, iubirea mea, Aștept demult sosirea ta, Și, iată: visul s-a-mplinit.