Mâna sufletului stins Din greşeală a atins Faţa inimii ce bate În ritmul care se zbate Să treacă neobservat Lângă creierul culcat. C-un picior este proptit Ochiul ager ce-a şoptit La urechea care vede O bilă în haină verde. Buzele miros sudoare Iar nasul c-o sărutare Simte degetul întins De sufletul ce e cuprins De un tremur cenuşiu… Încruntare-n ceas târziu! Legături fără de noduri, Neuroni uitaţi prin poduri De gânduri împrăştiate Şi pe spate adunate În cocoaşa cea hidoasă; Acrobat fără de plasă Ai greşit când ai sărit! Conştient, râmăn uimit… Eu sunt cel care-a căzut În visul ce l-am avut!
sâmbătă, 31 mai 2025