Plecam neobservat din mohorâta casă pe culmile-nsorite din visul nepermis și nu știam că visul, hienă mânioasă, o să mă-mpartă-n două, între real și vis. Un vis este Înaltul ascuns în fiecare unde dorim culpabili a mai gusta un pic nectarul amăgirii, o nouă provocare, ideea falsă prinsă în clești de borangic. Capcană, evadare, extaz sau prăbușire? Ce sens mai are totul când viața-i inamic? O clipă, o vecie, declin sau înflorire? Zadarnică visare - preludiu spre nimic! Adina V. 25. 04. 2017