Visez Iară s-au stins convoaiele stelare Și cruci de nori se vântură buimace, Pe căile-mi privirilor hilare Trec turme-ntregi de zmei fumând chiștoace. Dragoni de fum se cațără pe noapte Dansând în vânt cu iele pântecoase, Prin constelații ce respiră lapte Pășesc cu greu prin clipe somnoroase. Se-nvârte cerul cu lumini prin creier Ca un crepuscul ce se stinge-n beznă, Cu ochii minții-abia de mai cutreier Și-mi văd cătușa zborului pe gleznă. Mă prind ușor de parapanta clipei Planând subtil prin amintiri buimace Timpul mi-e prins în ramurile pripei Și tot ce-a fost nicicând nu se întoarce. Dar viața mea, un hit fugit din stele În căutarea propriului luceafăr, Nu mai găsește porți pentru zăbrele, Iar suflul ei de mult nu mai e teafăr. Înzăpezit în ierni ucigătoare Tot mai aproape de nemărginire, Încă zâmbesc la primăveri în floare Și îmi pictez un zâmbet pe mâhnire. Visez să-mbrățișez noi anotimpuri Cu ochi de soare-n noaptea ce învie, Să-adorm cu umbra nopții prin nisipuri Iar marea mea, să-mi fie ciocârlie.
miercuri, 16 iulie 2025