Visez cu ochii larg deschiși la zilele de soare pline, la unchi, bunici, prieteni și mătuși. Unde sunt toți ? Unde s au dus ? Mi e dor de ei, de nopțile senine Când îmi făceam palmele căuș și stelele se prăvăleau pe mine iar tu te prefăceai în spiriduș și îmi spuneai că luna vine în sufletul meu să și așeze culcuș. Mi e dor de serile în care spunându mi basme cu pitici, răsturnam paiele din care și, pe ascuns prindeam licurici. Iar când noaptea mergea la culcare prin roua dimineților, în zori, îmi furai câte o sarutare și în cosite îmi prindeai flori.